Cum ne "desprindem" de parinti?-3

am fost la interviurile la care m-au chemat insa a ramas ca in plop la toate, cu "va sunam sa va comunicam daca ati fost angajata"

Nu te da batuta, inceraca la cat mai multe si pt inceput eu zic sa accepti si ceva mai putin astfelincat sa vada si ai tai ca poti sa-ti asumi responsabilitatea unei munci. Asa probabill se gandesc ca ei iti trimit bani si tienuiti maipasa de nimic, te ducil;a mare, te distreziin cluburi etc si astfel te considera imatura si incearca sa puna ei piciorul in prag in viata ta. Chjair daca esti maiprost platita, cand te suna sa le zici: "Mami luna asta am luat salariu, nu-mimai trimite 300 de euro, triomite-mi doar 200 ca ma descurc". Iti gasesti ceva mai bun le zici sa-ti trimita mai putin si ulterior deloc si altfel o sa stea lucrurile. Incerc sa-mi dau si eu cu parerea si sa te ajut.

a pai am fost deja da am prins putin aglomerat la iesirea de pe autostrada pentru ca erau lucrari dar tot am facut mai putin decat pe la Harsova
Kae pentru mare am facut economii la sange un an de zile ca sa putem pune 10 mil deoparte. Din ce a mai adus al meu etc. Deci lor nu le-am cerut un leu in plus. Cand au auzit ca am pus banii astia deoparte cica: vezi k iti punem luna asta 100 de euro in plus ca sa aveti la mare.
Sunt chestii marunte si de kkt stiu insa adunate ma fac sa am zero incredere in mine si e foarte stresant sa trebuiasca sa ceri mereu o confirmare ptr ceea ce faci sau urmeaza sa faci. Cred ca totul pleaca ca eu nu am niun rahat pe batz, tot ce am e al lor, casa e a lor, masina e a lor, banii pe care mi-i trimit sunt ai lor. Probabil ca pana n-o sa pot sa am ceva al meu n-o sa pot sa termin cu situatia asta tampita. Doamne fereste sa imi cumpere ei ceva, un apartament de exemplu, ca m-am procopsit cu ei pe cap pentru toata viata

Biannca spre rusinea mea am cautat ca nebuna topicul respectiv si nu l-am gasit

Ce bine ar fi fost daca as fi avut si eu ,,tupeul" sa ma angajez, am 21 de ani, si nu ma angajez tot din cauza parintilor, desi tot imi scot ochii ca sa fac ca ei, ptr. ca ei ma intretin

aoleo ce topic dificil.. eu sunt dependenta sufleteste de mama si ea de mine.. e foarte mamoasa si trebuie sa stie absolut orice fac cu toate ca am aproape 22 ani. de mult timp nu ii mai cer voie, doar o informez cu ce am de gand sa fac dar cu toate astea tot mai comenteaza si mai vrea sa ma controleze dar nu prea mai are putere, asa ca atunci ataca cu ce stie ca ma atac eu cel mai mult.. cu vorbe zise (la suparare) de tata..si incepe cu "avea tata dreptate" si atunci ma atac si ne certam la sange.. saptamana trecuta i-am zis ca plec si ma mut definitiv la al meu ca sa nu o mai aud ca nu o mai suport.. am stat 3 zile fara sa o vad si a inceput sa ma caute ea..azi putin maine putin pana m-a facut sa ma intorc.. si acum iar ne certam..
nu as putea sa ma despart complet de ea oricat as vrea si orice mi-ar facea, as vrea sa nu mai fie nici ea asa dependenta de mine dar pe altcineva aproape nu prea are... si e greu de ambele parti.
eu cred ca si la tine e cam acelasi lucru, ei te vad ca pe un copil inca si se comporta ca atare, vor sa te controleze si sa stie totul pentru a te proteja, dar din pacate mie nu mi se pare cea mai buna solutie (asa gandesc acum, nu stiu cum voi gandi cand voi avea copii).

uite sa-ti dau si eu un exemplu de lucru care pe mine ma enerveaza maxim: mama m-a anuntat ieri ca pleaca la mare si sa am grija cine intra in casa, sa nu umblu in sufragerie la acte, sa am grija sa incui usa si sa opresc apa... HELLOO nu sunt un putoi de 4 ani..am 22.. cred ca pot sa gandesc singura.. si de aici taraboi, usi trantite si lacrimi..aiurea... asa ca te inteleg destul de bine(cred eu) si nu prea vad cum ai putea sa ii schimbi..doar sa zici ca ei si sa faci ca tine..

stiu, am inteles din ce ai scris cam ce tip sunt parintii tai si asa este si mama mea.. de asta inteleg prin ce treci dar nu prea ai ce sa faci si cum sa abordezi situatia ca sa nu doara de ambele parti... mie imi spune si acum sa am grija cand ies prin parc, sa nu stau dupa 23 prin parcuri, trebuie sa stie unde sunt si cu cine, unde merg, dar ii zic si gata, e mai simplu decat sa ma cert cu ea si sa primesc 50 smsuri ironice in 2 ore.. ca a mea e si ironica rau si ma ataca grav si ma bombardeaza cu sms-uri daca ne certam..
eu am invatat cat de cat cum sa o abordez, ce sa-i zic si cand, cum sa impun o limita pentru ca ne certam aproape zilnic de cand aveam vreo 12-13 ani si am inceput sa ii explic ca trebuie sa ma lase sa ma maturizez.. dar deh, parintii prind mai greu lectia asta..

eu cand ii mai zic ca am fost la al meu si eram toti in curte la o barfa mica sau ceva deja primesc 5 sms-uri, in 3 imi spune ca pe ea de ce nu am chemat-o sa fie cu noi acolo si in 2 ca pentru mine ea nu  importanta, ca nu ma intereseaza si ca sunt altii mai buni ca ea. si lista poate continua.. ea vrea sa fie omniprezenta si sa ia toate deciziile in locul meu..daca ar fi dupa ea ar trebui sa-mi calculeze si banii..

a da uitasem de asta, acum nu mai e cazul ca am masina eu insa inainte ma dispera cu chestia asta, sa nu ma urc cu nush cine in masina ca daca facem accident. Odata ne-am certat rau ca ei insistau sa ma duc cu trenul desi pleca cu masina varul alui meu. Am plecat cu ala si le-am zis lor c-am fost cu trenul

katami a scris:

em, strict pt tine... io citisem undeva ca e un "sindrom" clasic la cei care nu au priit afectiune in copilarie/s-au simtit nedoriti sa ramana "dependenti" PSIHIC de parinti, cica e un fel de obsesie de tipul: "trebuie sa ma iubeasca, totusi!!" care, in ciuda a cat au gresit parintii, nu-l lasa pe copil sa isi "ia zborul", ci, mereu, il "cheama" inapoi, sa-si implineasca etapa ramasa neimplinita (aceea a micii copilarii alaturi de niste parinti prezenti afectiv continuu).

cred ca tre sa constientizezi, pur si simplu, ca "asa-s ei" si nu-i poti schimba... si sa nu mai cauti confirmari/validari, cum zice et, din partea lor...

Kata..Emi.. cam asa e si mama mea, ea spune mereu ca stie mai bine ca oricine si stie mai bine ca mine ce sa fac mereu pt ca ea are experienta de viata si si acum ma mai vede ca un copil de 12 ani; eu o las in pace ce pot face? insa dc o las, se baga unde nu trebuie si chiar ma deranjeaza....
Eu  am reusit sa ma impun si sa fac exact ceea ce vreau chiar dc am gresit sau nu.ma simt f bine ca m-am desprins,parca am scapat de o lesa, asa m-am simtit,ma simteam ca "la inchisoare" si nu ma simteam eu in apele mele.acum mi-a indeplinit unul dintre vise de a avea si eu familia mea si ma simt un om implinit in momentul de fata.
Tei..   

Ultima oara a fost editat de LikeIt (2011-08-26 17:20:42)

sleeping una e "ai grija ce faci" si alta e "nu te duci cu masina ca faci accident si mori"